Nu ma cunosti. Nu te cunosc. Suntem doi straini. Si atat. Traim in lumi diferite. Suntem diferiti, dar ne completam perfect. Suntem atat de departe, dar totusi atat de aproape. O singura atingere. O singura privire. Un singur zambet. Si se dezlantuie o explozie stelara. Inca te privesc. Inca ma privesti. Iti plimbi mana prin parul meu. Ma joc cu degetele tale. Si-ti zambesc. Ti-ai oprit privirea in ochii mei. Ma privesti intens. Ochii tai ma ard. Vreau sa fug. Nu ma lasi. Ma strangi puternic de mana. Ma doare. Rezist. Si tot nu te recunosc. Inca ma ti de mana. Nu vrei sa-mi dai drumul. Ma supun vointei tale. Nu as putea sa concurez cu puterea ta. Te privesc. Iti feresti ochii. Privirea mea taioasa te sperie. Hmm. Imi dai drumul. Dar nu plec. Raman langa tine. Te mangai pe obraz. O umbra de fericire ti-a dezvelit chipul de o frumusete rara. M-ai vrajit. Nimic nu ma mai poate lua de langa tine. Iti ridici privirea. Zambesti. Incepe sa ploua. Si ploua. Cu stropi marunti si repezi. Ca si lacrimile din ochii de care te-ai indragostit. Linistea sta de straja intre noi. Ploaia ne striga. Ma desprind din bratele tale. Te sarut usor. Buzele-ti tremura. O lacrima curge pe obrazul tau. O iau cu mine. Nu-mi place sa te vad plangand. Nu ai voie. Eu plang de fericire. Ma indepartez incet de tine. Ies in ploaie. Ma uda pana la piele. Nu ma mai intereseaza. Ma intorc. Te mai privesc inca o data. Nu se mai vede ca plang. Ploaia s-a amestecat printre lacrimile mele. Ma intorc iarasi. Si plec. Te las in urma. Ma indepartez. Ploaia mi-a sters urmele. Nu ma vei mai gasi. M-ai pierdut. Te-am pierdut. M-ai iubit. Te-am iubit. O secunda. Un minut. O ora. O zi. O saptamana. O luna. Un an. Nu te-am uitat. Nu mai uitat. Inca mai incercam sa ne regasim. Nu stiu daca ne vom mai intalni. A fost ceva mistic. A fost. Si asa va ramane. Pentru totdeauna.
Suntem doar niste pioni ai seductiei intr-un joc naucitor ce se cheama nebunie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu