Tout va bien si tu cherches à savoir :)

It’s all about living your life and doing the best you can.

Drogul meu de azi :X

Enlace-moi dans tes bras, dit moi petite voix
Chuchote-moi ses contes d’autrefois
Caresse-moi des bouts des doigts
Souviens-toi, raconte-moi
Parle-moi, dit moi n’importe quoi

Fait moi rire, sourire
A en échapper une larme de joie
Et fait du feu pour nous réchauffer, j’ai peur que ne revienne-le froid
Et si je m‘assoupis un peu, reste là...

REFRAIN
Ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
Ferme les rideaux un instant, un moment
Se deviner dans le noir
Baby, ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
T’es murmures près de moi, me rappel que les anges
Un jour m’on parlé de toi

Et chante-moi nos rêves, sur ces quelques accords de guitare
Et puis couvre-moi de caresses, romantique paresse
Tue-moi, d’un regard
Et ne fait rien comme d’habitude
Qu’elle est belle l’incertitude
Je nous revois, au temps des premiers soirs
Marchant main dans la main pour être
Traversant un poème que j’ai toujours en mémoire
Et si je m‘assoupis un peu, reste là...

REFRAIN
Ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
Ferme les rideaux un instant, un moment
Se deviner dans le noir
Baby, ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
T’es murmures près de moi, me rappel que les anges
Un jour m’on parlé de toi


BREAK


REFRAIN
Ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
Ferme les rideaux un instant, un moment
Se deviner dans le noir
Baby, ne pars pas, ne me laisse pas seule se soir
T’es murmures près de moi, me rappel que les anges
Un jour m’on parlé de toi

Exorcizarea sufletului

Bună dimineaţa!

Te doare? Te arde, aşa-i? Ei, află că acum arzi în flăcările Iadului. Surprins cumva? Eu nu aş fi. Te-ai lăsăt hipnotizat de roşul aprins al parfumului iluzor şi iată-te: prins in chingi, în creierul diavolului. Urli de durere. Te zbaţi ca un leu în cuşcă. Ragi cu toată puterea ta, însă nici măcar ecoul nu-ţi mai răspunde. Ai rămas singur. Focul îţi arde nemilos pielea fragedă, chingile îţi sugrumă încheieturile. Simţi cum îţi plesneşte fiecare tendon, fiecare muşchi, cum oasele ţi se sfărâmă. Sângele tău dă viaţă focului. Cu cât sângerezi mai mult, cu atât flăcările devin mai aprige, mai roşii, mai fierbinţi. Te-ai zbătut atât să te eliberezi şi uite că acum ai reuşit. Dar arăţi ca un monstru: trupul tot îţi e ars, din ochi iţi curg picături de sânge, nu lacrimi. Încerci în zadar să te târăşti, să cauţi o cale de scăpare. Nu reuşeşti. Gravitaţia te împiedică. Trupul tău nu mai suportă chinurile groaznice la care e supus. Inima îţi e prăjită ca o bucată de carne pe grătar. Creierul ţi se îneacă în fum. Numele meu îţi răsună în minte ca o pocnitură de bici. Timpanele îţi explodează. Cedezi. Game over!

Noapte bună!

Hey, wake up!

Chiar crezi că eşti tot ceea ce pretinzi? Chiar crezi că ştii ce faci şi ce vrei? Mă îndoiesc. Tu habar nu ai pe ce lume trăieşti. Ţi-ai pierdut identitatea şi nu mai ştii cum să o recuperezi. În acest moment eşti doar un imens puzzle din care lipsesc foarte multe piese. Şi încerci să le găseşti la alţii. Dar nu le vei găsi. Te vei putea reasambla doar atunci când te vei izbi cu toată puterea de cimentul faptelor tale şi vei fi făcut bucăţele. Doar atunci îţi vei aduna toate forţele în disperarea de a redeveni omul care ai fost odată. Dar oare nu ar fi prea târziu? Oare nu ar fi mai bine să previi decât să vindeci?

P.S.

Îngeraşul de pe umărul meu spune: „Trece printr-o fază mai dificilă. Ajută-l!”

Drăcuşorul de pe celălalt umăr nu se lasă mai prejos şi-mi urlă în ureche: “Băi fată, nu vezi că a ajuns târfă de lux?”