miercuri, 28 octombrie 2009

Dedicatie!

Imi place mult sa scriu. Scriu ce-mi vine pe moment. Scriu ce vreau, cum vreau, cand vreau. Sunt insa doar un amator, nu pot spune ca sunt “scriitoare”. Dar ca orice om, imi place cand munca mea este apreciata de ceilalti. Aceasta apreciere face pentru mine mai mult decat las sa se vada.

Majoritatea poeziilor mele sunt insipirate din realitate, din fapte reale, nu neaparat traite de mine. Ieri am facut o poezie pentru doua persoane pe care le consider prietenii mei.

Poezia suna asa:

Amintire…

O seara,

Un film,

O atingere.

Noi.

O promisiune,

Cateva mesaje,

Sperante.

Asteptare.

Asteptarea care te-a facut sa visezi,

Asteptarea care ti-a dat sperante,

Asteptarea care m-a pus pe ganduri.

Eu am ramas cu picioarele pe pamant

Si involuntar (sau nu) te-am facut sa speri

La ceva ce, poate, nu are sanse de reusita.

Masaj.

Palmele tale

Ating usor pielea mea.

Degetele tale

Deseneaza forme pe spatele meu.

Inchid ochii.

Incerc sa uit ca lumea

Se invarte in jurul nostru.

Noi.

Noi doi.

Un pat.

O lumina difuza a televizorului.

Imi plimb mainile prin parul tau,

Palma ta se sprijina pe pulpa mea.

Zambesc.

Vreau.

Nu vreau.

Imi place.

Dar stiu ca exista ceva care ma impiedica.

Ceva care nu ma lasa sa ma trezesc din vis

Si sa cred ca totul a fost adevarat.

Eu.

Tu.

Noi.

O amintire…

Nimic…

Si reactia lor:

El: “da deci ai talent”; “daca vrei sa publici o carte eu iti fac ilustratiile:D”; “nimeni nu a mai scris o poezie despre mine:X iti multumesc:*”; “e mai misto decat Blaga”.

Ea: “doamne.... ralu.. iti trebuie un premiu”; “nu cred ca puteai reda mai bine tot ce s-a intamplat acolo”; “pe bune.. e super”.

Nu cred ca am facut ceva nemaipomenit, si nici ca sunt buna in ceea ce fac. Dar aprecierile lor conteaza mult mai mult decat ei pot crede. Si pentru asta le multumesc! (Si chiar daca nu pare, ii iubesc deja pe amandoi)

marți, 13 octombrie 2009

Nimic...

Trupurile noastre se misca lasciv

Pe ritmuri senzuale

Se lipesc provocator

Si se atrag cu un magnestism irezistibil.

pulpele noastre se misca sincron

Degetele noastre cerceteaza

Fiecare centimetru din pielea celuilalt.

Iti dai jos tricoul...

Iti urmaresc linia sternului cu degetul

Imi infig unghiile in carnea spatelui tau

Si-ti las urme rosiatice.

Schimbam priviri inselatoare

Ne jucam cu focul

Cu riscul de a ne arde.

Lasam unduirile corpului

Sa vorbeasca pentru noi.

Imi lipesc corpul de al tau,

Sanii mei se prabusesc peste pieptul tau...

Imi asezat capul langa gatul tau.

Respiratia ti se accelereaza.

Degetele tale imi maseaza dumnezeiesc pielea capului...

Ahh!...

Din cand in cand buzele

Mi se lipesc de gatul tau fierbinte.

Aveam impresia ca buzele tale

Le striga pe ale mele.

Nu stiu ce m-a oprit sa ti le gust...

Dar sigur nu mai aveam multe.

Daca mai intindeam mult coarda

Nu mai rezistam.

Nu inteleg de ce am fost cuminti

Pentru ca "What happens in Vegas

Stays in Vegas".

...rezultatul fantastic al unui om cu prea multa imaginatie...

...nimic...