Mă doare trupul tot.
Năprasnici, norii se sparg în ochii mei.
M-am uitat într-o altă lume,
Mi-am pierdut paşii în timp.
Lasă-mă să ţip
Şi nu mă întrerupe nicio secundă.
Mi-am adunat în glas toată durerea,
Te-am îngropat în cimitirul albastru al suferinţei mele.
Şirea spinării îmi sfâşie carnea spatelui.
Aripi cu parfum de ceaţă îmi bandajează rănile,
Venele nu mai picură sânge,
Ci lacrimi şi durere.
Nu mai vreau decât sâ mâ înec
În aburul ce-ţi iese din nări,
Să mă pierd în trupul tău malefic
Şi să-ţi bântui gândurile zi şi noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu