M-ai târât prin mocirla sufletului tău,
Mi-ai otrăvit inocenţa cu veninul cuvintelor tale,
Mi-ai spintecat carnea cu tăişul ochilor tăi,
M-ai lăsat pradă monştrilor imaginaţiei tale.
Mi-ai spânzurat puritatea ochilor de catargul ipocriziei,
Mi-ai zgâriat lacrimile cu ghiarele minţii tale,
M-ai îngenuncheat umilitor cu lama aspră a ţipătului tău,
Mi-ai supt viaţa din trup cu buzele tale de un roşu malefic.
M-ai omorât!
Acum esti doar o straina.
Mai stii cum arat? Ai putea sa ma identifici intr-o poza sau sa-ti aduci aminte de mine asa cum eram odata? Eu cred ca nu. Pentru ca nu mai stii nimic. Ai lasat totul in urma si ai plecat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nici macar nu ai trecut vreodata pe aici. Ai lasat in urma ta o lume intreaga, o lume care nu a fost destul de incapatoare pentru tine, o lume de care ai decis sa te rupi, o lume pe care o vei recupera greu. Ai uitat ca, odata, locul acesta te-a primit cu bratele deschis, ti-a imortalizat zambetul intr-o poza care probabil sta acum aruncata intr-un sertar, sau ti-a sters lacrimile de pe obraz. Ai uitat ca aici ai invatat sa zbori, sa gandesti cu inima, sa razi cu pofta. Ai uitat tot! Iti dai acum seama ca esti o straina? Ca nimic nu mai miroase a tine, ca nimic nu-ti mai poarta amprenta? Ai uitat tot!
Iubirea mea
Pentru tine
E ca un glonte:
Se declanseaza
Doar daca
Apesi pe tragaci.
Si doare…
