Ai uitat tot!

Acum esti doar o straina.

Mai stii cum arat? Ai putea sa ma identifici intr-o poza sau sa-ti aduci aminte de mine asa cum eram odata? Eu cred ca nu. Pentru ca nu mai stii nimic. Ai lasat totul in urma si ai plecat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nici macar nu ai trecut vreodata pe aici. Ai lasat in urma ta o lume intreaga, o lume care nu a fost destul de incapatoare pentru tine, o lume de care ai decis sa te rupi, o lume pe care o vei recupera greu. Ai uitat ca, odata, locul acesta te-a primit cu bratele deschis, ti-a imortalizat zambetul intr-o poza care probabil sta acum aruncata intr-un sertar, sau ti-a sters lacrimile de pe obraz. Ai uitat ca aici ai invatat sa zbori, sa gandesti cu inima, sa razi cu pofta. Ai uitat tot! Iti dai acum seama ca esti o straina? Ca nimic nu mai miroase a tine, ca nimic nu-ti mai poarta amprenta? Ai uitat tot!

O parte din tine s-a desprins...

Nu te-am recunoscut.

Focul ochilor tai s-a stins,

Lasand inca cenusa calda;

Abia clipeai.

Priveai in gol,

Pierduta.

N-am indraznit sa te ating;

As fi comis un sacrilegiu.

Ai inceput sa plangi.

Lacrimile

Ti se revarsau in cascade pe obraji;

Parca toata viata ti se scurgea din trup.

Si mi-e teama sa-ti vorbesc.

Si ma doare.

Dar sa stii ca inima mea

E cu tine mereu.

(O parte din tine s-a desprins...)

Lasa-ma

Pasii mei spre tine ma poarta,

Narile-mi gadila, al tau parfum,

Din prietenia noastra a ramas doar scrum,

E moarta.

Lumea ce impreuna am cladit,

Departe de dura realitate,

O iluzie, un vis, dar care pe buna dreptate,

Dintr-o dat’ s-a naruit.

In ochi nu mai pot sa te privesc,

Privirea ta inima-mi zgarie,

In trupul meu se sparg valuri de apriga furie

Si nu mai vreau sa-mi amintesc.

Lasa-ma, de tine vreau sa fug,

Imi face rau a ta prezenta,

N-am nevoie de alte acte de complezenta,

Lasa-ma, din mine vreau sa te alung.