marți, 17 august 2010

Me duele amarte


Am vrut să-ţi şterg urma

Din sufletul meu.

Am frecat puternic

Cu un burete de sârmă;

Şi-am frecat, şi-am frecat, şi-am frecat.

Degeaba.

A curs sânge

Şi-atât de mult

Încât ţi-am scris numele

Pe gresie şi faianţă

Până mi-au amorţit degetele.

Au curs lacrimi.

Şi-au curs şi curs

Până s-a inundat încăperea

Şi numele tău scris cu sânge

S-a şters.

Dar tu,

Tu tot acolo ai rămas.

Nu vrei să pleci, aşa-i?



I hate you.


Un comentariu:

Anonim spunea...

profund.frumos.:x