Bună dimineaţa!
Te doare? Te arde, aşa-i? Ei, află că acum arzi în flăcările Iadului. Surprins cumva? Eu nu aş fi. Te-ai lăsăt hipnotizat de roşul aprins al parfumului iluzor şi iată-te: prins in chingi, în creierul diavolului. Urli de durere. Te zbaţi ca un leu în cuşcă. Ragi cu toată puterea ta, însă nici măcar ecoul nu-ţi mai răspunde. Ai rămas singur. Focul îţi arde nemilos pielea fragedă, chingile îţi sugrumă încheieturile. Simţi cum îţi plesneşte fiecare tendon, fiecare muşchi, cum oasele ţi se sfărâmă. Sângele tău dă viaţă focului. Cu cât sângerezi mai mult, cu atât flăcările devin mai aprige, mai roşii, mai fierbinţi. Te-ai zbătut atât să te eliberezi şi uite că acum ai reuşit. Dar arăţi ca un monstru: trupul tot îţi e ars, din ochi iţi curg picături de sânge, nu lacrimi. Încerci în zadar să te târăşti, să cauţi o cale de scăpare. Nu reuşeşti. Gravitaţia te împiedică. Trupul tău nu mai suportă chinurile groaznice la care e supus. Inima îţi e prăjită ca o bucată de carne pe grătar. Creierul ţi se îneacă în fum. Numele meu îţi răsună în minte ca o pocnitură de bici. Timpanele îţi explodează. Cedezi. Game over!
Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu