Viata mea e imperfecta. Si o iubesc asa cum e. Si traiesc fiecare strop, savurandu-l pana nu-i mai simt gustul. Uneori, dau si de cupe intregi cu gust amar. Dar le inghit cat de repede pot si incerc sa le uit gustul. Da. Asta e viata mea. Cu bune, cu rele, cu zambete, cu lacrimi. Dar nu as schimba-o pentru nimic in lume. Si da. Viata mea e frumoasa. Asa imi place sa cred. Nu uit niciodata sa multumesc pentru momentele frumoase, dar nici sa ma razvratesc pentru cele mai putin placute. Lumea mea e albastra. Lumea mea e un curcubeu de zambete, de rasete. Viata e un dar divin. Eu doar il impodobesc asa cum stiu mai bine. Il decorez in stilul meu. Sunt tanara. Si asa vreau sa raman. Daca as avea puterea, as opri timpul in loc. As ramane adolescent pentru tot restul vietii. Sunt sigura ca doar acum voi putea face tot ce-mi doresc. Sunt sigura ca doar acum voi avea curajul sa-mi inalt aripile spre cer si sa zbor cu ochii inchisi, fara teama. Vreau sa profit de acesti ani cat pot de bine. Sa fac tot ce-mi doresc, sa nu regret nimic. Sa adun amintiri. Amintiri ce-mi vor decora aripile cand imi voi lua zborul o data pentru totdeauna. Vreau sa impart zambete. Sa vad lumea fericita in jurul meu. Vreau sa traiesc mult. As vrea sa traiesc vesnic. Dar ma gandesc ca atunci nu as stii sa pretuiesc fiecare secunda ca acum. Si traiesc in prezent. Insa cu planuri de viitor si cu amintiri din trecut. Traiesc fiecare zi. Si cel mai important: nu uit niciodata sa zambesc.
