Nu uita sa zambesti pentru ca nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau!
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Sometimes...
I wish you were
just as I want.
Sometimes
I wish you could care about me
as I do for you.
Sometimes
I wish you have time
to spend with me...with us.
Sometimes
I wish I never met you
'cause you are hurting me so much.
joi, 3 septembrie 2009
Prietenie!
Fiecare din noi are un prieten pe care il numeste "cel mai bun prieten". Acel cineva caruia ii putem spune vrute si nevrute. Acel cineva in fata caruia suntem noi insine, in fata caruia nu ne este rusine sa ne deschidem inima, sa plangem. Acel cineva care ne este alaturi la bine si la rau, care ne sterge lacrimile de pe obraz, care ne face sa radem cu gura pana la urechi. Acel cineva in a caruia casa ne putem autoinvita oricand, fara a risca sa fim dati afara. Acel cineva care... Dar cand acel cineva ne dezamageste, parca simtim cum cerul se prabuseste peste noi. Da. Spun asta pentru si mie mi s-a intamplat. 2 saptamani nu am putut vorbi cu acea persoana pe care o consider eu "bff". Dintr-un motiv stupid: si-a uitat telefonul acasa si nu stia numarul meu. Am fost extrem de nervoasa. Dar s-a umplut paharul in momentul in care acea persoana a venit acasa si mi-a reprosat ca m-am suparat dintr-o chestie stupida, si ca, pana la urma au fost "2 amarate de saptamani". Da. Doua amarate de saptamani in care n-am avut cu cine sa vorbesc despre viata mea, despre ce mai fac, despre orice. Doua saptamani. Si m-a durut si mai tare cand mi-a zis ca nu va fi acasa pentru ca merge sa se intalneasca cu colegele ei: "ele nu se supara ca nu le-am sunat". Am crezut ca pur si simplu o iau razna cand am auzit asta. Da. Stau si ma gandesc. Oare de ce ele nu se supara? De ce? Pentru ca ele nu o iubesc pe acea persoana asa cum o iubesc eu. Pentru ca pentru mine acea persoana inseamna mult. Pentru ca pentru mine acea persoana este ca o sora. De-aia pe mine ma doare ca nu m-a sunat. Ma doare ca nu stie nici macar numarul meu de telefon. Ma doare ca inventeaza mereu scuze si are o atitudine nepasatoare. Ma doare pentru ca o iubesc. Poate prea mult. Poate ca nici nu-mi dau seama cat o iubesc. Si de-aia ma cert cu ea pe motive "stupide" si de multe ori ma port ca o "soacra". Da. Pentru ca vreau ca prietenia noastra sa dureze. Pentru ca vreau ca ea sa nu mai fie asa de aiurita. Si da. Inca mai sunt suparata pe ea. Si as vrea s-o pot ierta. Dar da. Asa cum mi se reproseaza de multe ori, sunt orgoliosa. Atat mai pot spune: sper s-o pot ierta. Ca daca nu ma voi impaca cu ea voi plange de mi se vor bulbuca ochii ca la broasca. Si te iubesc! Da. Pe tine. Chiar daca esti nesi. Si blogul asta e si pentru tine. :X